Solul de silice, cunoscut și sub denumirea de dioxid de siliciu coloidal, este o suspensie stabilă de particule minuscule de silice în apă. Se face prin amestecarea unei soluții de silicat de sodiu cu un acid, care face ca ionii de silicat să se hidrolizeze și să formeze particule de silice. Particulele au de obicei un diametru de aproximativ 10-20 nanometri și au o distribuție a dimensiunilor foarte uniformă.

Solul de silice are o serie de proprietăți unice care îl fac util într-o varietate de aplicații. De exemplu, are o suprafață mare și este foarte reactiv, ceea ce îl face util ca catalizator în reacțiile chimice. De asemenea, are o vâscozitate scăzută, ceea ce îl face util ca liant în producția de materiale refractare și matrițe de turnare.

Pe lângă aceste aplicații industriale, solul de silice este folosit și în producția unor produse de larg consum, cum ar fi pasta de dinți, unde este folosit ca agent de lustruire. De asemenea, este folosit ca liant în unele tipuri de vopsele și acoperiri.

În general, solul de silice este un material versatil și util, care are o gamă largă de aplicații în industrie și produse de larg consum.