Silicon scăzut de sodiu este un material de silicon modificat cu un conținut mai mic de sodiu decât siliconul obișnuit, astfel încât arată o performanță superioară în anumite aplicații. Cu toate acestea, dacă este potrivit pentru echipamente sau dispozitive care trebuie să reziste la temperaturi ridicate trebuie să fie încă analizate în profunzime de aspectele compoziției sale chimice, proprietățile fizice și toleranța la temperatură ridicată.
Siliconul scăzut de sodiu în sine are o rezistență la temperatură ridicată. Materialele din silicon au de obicei dioxid de siliciu ca componentă principală, ceea ce face ca siliconul să aibă o rezistență excelentă la temperatură ridicată. Majoritatea silicoanelor pot rezista la temperaturi ridicate între 150 ° C și 300 ° C, ceea ce face posibilă utilizarea siliconului în medii de lucru la temperaturi ridicate. Deși siliconul de sodiu scăzut a fost modificat special, componenta sa de bază este încă dioxidul de siliciu. Prin urmare, rezistența sa la temperatură ridicată este similară cu cea a siliconului obișnuit și poate menține o stabilitate și performanță bună în medii la temperaturi ridicate.
Dacă trebuie luată în considerare dacă rezistența la temperatură ridicată a siliconului scăzut de sodiu poate satisface nevoile anumitor medii extreme. De exemplu, la temperaturi ridicate, elasticitatea și rezistența mecanică a siliconului pot scădea, mai ales atunci când este în contact cu substanțele cu temperaturi ridicate sau există un șoc termic mare. Prin urmare, deși siliconul cu sodiu scăzut poate rămâne stabil în medii convenționale cu temperaturi ridicate, poate fi totuși necesar să selectați materiale cu toleranță la temperatură mai ridicată în unele echipamente sau dispozitive care necesită o rezistență la temperatură extrem de ridicată.
Performanța proprietăților fizice ale siliconului cu low-sodiu la temperaturi ridicate este de asemenea importantă. Siliconul poate îmbătrâni atunci când este expus la temperaturi ridicate pentru o lungă perioadă de timp, în special atunci când este expusă la metale sau substanțe chimice la temperaturi ridicate, ceea ce duce la o îmbrățișare sau la deformarea materialului. În acest caz, siliconul cu sodiu scăzut poate necesita un tratament special sau o utilizare la suprafață cu alte materiale pentru a-și îmbunătăți rezistența la temperatură ridicată.
Stabilitatea siliconului cu sodiu scăzut în medii la temperaturi ridicate este strâns legată de reducerea conținutului său de sodiu. Conținutul scăzut de sodiu face siliconul mai stabil atunci când reacționează cu alte substanțe chimice. Reducerea conținutului de sodiu ajută la reducerea ratei de reacție a siliconului cu materiale metalice sau alte substanțe la temperaturi ridicate, sporind astfel rezistența la temperatură ridicată într-o anumită măsură. Prin urmare, siliconul cu sodiu scăzut poate menține stabilitate pe termen lung atunci când este utilizat în medii la temperaturi ridicate în comparație cu siliconul obișnuit.
Siliconul cu sodiu scăzut are o anumită capacitate de a rezista la temperaturi ridicate și este potrivit pentru medii convenționale de lucru la temperaturi ridicate. Cu toate acestea, durabilitatea și performanța sa pot fi limitate la temperaturi extreme ridicate sau la fluctuații mari la temperaturi ridicate.